duminică, 7 mai 2017

Pseudo cronica de film

M-am dus sa vad Gardienii Universului, volumul 2, la Mega Mall, in 4D! A fost interesant si de la un punct incolo chiar obositor, dureros de-a dreptul. M-au zmucit masinariile alea pana n-am mai stiu de mine, ce mai! Dar a fost super misto! Scump, dar frumos.
Dar ce mi-a placut si mai mult a fost altceva. Dupa ce am dat aproape 50 de lei pe bilet si ochelarii 3D, intru in sala, incepe filmul si cei de la Mega Mall incep sa curga pe ecran un pomelnic de boli ce n-ar fi recomandabil sa le ai daca vrei sa vezi filmul tip 4D. Adica dupa ce ai intrat in sala, dupa ce ti-ai luat bilet, ti se spune ca de fapt nu ai facut o alegere prea buna...daca ti la sanatatea ta, desigur....
Pe urma si mai misto a fost faptul ca sala era pe jumatate plina cu copii pana in 10 ani, veniti cu parintii si desigur entuziasmati de ceea ce urma sa se intampla (si chiar au fost cei mai fericiti de acolo!). Inainte sa inceapa filmul prorpiu zis, apare si etichetarea CNA, 12+!!! Adica aia de la casa de bilete au vandut linistiti bilete unor copii sub varsta indicata!! Bineinteles ca aici e si vina parintilor care nu se intereseaza despre film inainte de a veni la cinema....
Asta e frumos in Patria nostra, acest habarnism dus la nivel aproape academic. Legile sunt facute sa fie acolo, sa ne aliniem cu Europa vestica, dar la modul strict declarativ, nu aplicat.
Bravos, natiune!

duminică, 2 aprilie 2017

O poveste despre radio-ul bucurestean


Este evident pentru multă lume că în competiția mass media dintre radio și televiziune, radio-ul a pierdut și bătăile și războiul. Înainte de 89 radio de stat avea un soi de parfum personal, ceva cu iz de intelectualism și culturnik, ce s-a păstrat și peste ani în memoria de multe ori falsă a celor mai mulți. Faptul că erau doar voci și nu chipuri, vedetele radioului nu au apucat să escaladeze niciun soclu al admirației auditoriului. Bocăneț sau Vornicu, de exemplu, stau mult mai bine la indicele de popularitate.
După 1989 radioul a apucat drumul independenței, însă nu a reușit niciun moment să prezinte auditoriului vreo vedetă dintre rândurile sale. Cei care au scos capul cumva au fost împinși din spate de succesele tv (cârcotașii, de exemplu) sau chiar trusturi majore tv (matinalul de la Zu al grupului Voiculescu, Intact) care au aveau și ambiții pe undele megaherțiene.
Personal am încercat pe la jumătatea anilor 90 să-mi fac un drum prin lumea radioului. Am ținut o rubrică, Colțul Pârâciosului, la Radio Tineret (3 Net, de azi) în cadrul emisiunii moderate de Irina Iana Baltă sau apariții spontane și inedite alături de Filip Stoler la matinalul Uniplus. Deși exista feedback pozitiv de la ascultători, nu același feedback s-a făcut simțit dinspre casieria Radio Tineret sau Uniplus. N-am disperat, m-am înarmat cu un optimism nefiresc pentru mine, mi-am făcut un dosar tip portofoliul cu idei de rubricii ale unei emisiuni independente de radio și am luat la pas redacțiile radiourilor bucureștene. Bineînțeles totul a fost un eșec liniar deplin. Ori se uitau la mine ca la mașini străine, ori îmi spunea că exact acest tip de emisiune au și ei în program (sic!). La ultimul post de radio din lista mea itinerantă, Radio Total, m-am întâlnit cu un tip care, culmea, m-a ascultat pe îndelete și pentru că era vineri, a rămas ca luni să definitivăm cumva intenția mea de colaborare. Când a venit ziua de luni aveam să aflu că respectivul fusese director de programe în cadrul postului dar fusese dat afară/demisionase în perioada week-end-ului! Totul se disipase în văzduh....
Recent, m-am gândit că poate generația aceea obtuză la a cărei ușă bătusem cu dosarul meu de idei o fi dispărut, din cauze naturale sau de ineficiență economică, și deci e momentul pentru o nouă încercare. De data asta propunerea a fost destul de personalizată, scriindu-le via email despre o colaborare direcționată dinspre și asupra celor de vârstă 50+. Părerea mea este că societatea românescă contemporană face în general o pauză de atenție asupra celor cu vârste cuprinse între 35+ și 50+. Toată media gravitează în cercuri doar asupra tinerilor rebeli și a pensionarilor încremeniți în proiect. Fiecare generație e tratată în cheie simplistă și generalizatoare.
Am trimis mesajul către radiourile: Virgin, Guerrilla, RockFm, SmartFm, Magic și DigiFm. Așa cum ai primit răspuns tu care citești postarea asta, așa am primit și eu.
Ce m-a mirat cel mai mult nu a fost absența vreunei oferte, cât mai ales tăcerea (de aur) pogorâtă dinspre ei. De fapt, este o tăcere tipică pentru lipsa de considerație și proastă creștere, desigur. Pentru ei, nu eram atât un anonim, cât mai ales eram Ascultătorul, rău, bun, eram ascultătorul, rațiunea pentru care ei există.

marți, 28 martie 2017

Cronica de film

Ar trebui spus Cronică de film Serial, dar deh....

11.22.63
O bijuterie de serial în 8 episoade, o călătorie în timpul când avea să fie omorât Kennedy. Dacă se acceptă idea călătoriei în timp, atunci serialul captează privitorul, nu atât datorită poveștii alerte politico-polițiste, cât mai ales poveștii de dragoste dintre personajele interpretate de James Franco și Sarah Gordon. Pe ea am descoperit-o aici, însă el abia aici mi s-a părut, în sfârșit, actor Actor! James Franco domină teatral orice scenă din serial și pare departe de stilul cabotin-glumeț din ”filme” de succes.
8/10

Agentul Carter
Din vasta serie a eroilor MARVEL, agenta Carter (fostă amică de a căpitanului America) reușește să lege o poveste vreme de 2 serii de episoade. Atmosfera postbelică este redată perfect, cu atenție la detalii, iar ceea ce interpretează Hayley Atwell devine încet, încet credibil. desigur, devine credil totul atâta timp cât accepți povestea științifico-fantastică propusă de Marvel...
Oricum mi s-a părut mult mai închegată povestea, asta în raport cu producțiile similare gen Agenții SHIELDS,  sau Luke Cage sau Flash. Poate cu excepția lui Flash, celelalte sunt obositor de previzibile ca scenariu și personajele sunt redate mecanic în două nuanțe rău-bun.
7/10

Gotham
Un serial dezvoltat la umbra universului Batman, un mod de povestire pe două planuri: unul alert, cu personaje tip unicat și viață efemeră (cât un episod) și doi, un plan subteran, transparent, strâns legat de firul narativ principal al seriei (dedesupturile crimei părinților viitorului Batman).
Actorul principal, Ben McKenzie, își conduce veridic personajul de-a lungul episoadelor, dar mai atractiv decât jocul actoricesc este izbitoarea asemănare cu marele nostru Ștefan Iordache!
8/10

Apreciaza: