miercuri, 7 ianuarie 2009

Piata Unirii Timisoara





Pentru un bucurestean, descoperirea frumusetilor patriei ramane o aventura fara egal.


Bucurestiul nostru, micul nostru Paris, atat de frumos si artistic ciuntit de mea Nicu, agonizeaza si astazi la 20 de ani distanta de decembrie 1989 in regasirea propriei identitati estetice.


La Timisoara, si nu numai, am gasit neschimbate si neinfluentate de fel de trecerea comunistilor prin viata Romaniei, imagini vii ale unui trecut puternic. Prin tara Ceausescu nu a reusit sa-si pogoare suflul arzator al modificarilor arhitectonice (desi poate Targovistea sa fi fost un pic atinsa...) la fel de eficient pe cat a reusit in Bucuresti.


Intr-o seara de decembrie friguros si fara zapada, am descoperit Piata Unirii. Incovoiat de frig si impins de un vanticel mai mult decat racoros, am patruns de pe stradutele convergente pietei si m-am oprit mirat in loc. Pentru o clipa am crezut ca sunt la Salzburg sau oricare alt burg austriaco-germanic pe care-l vreti drept comparatie...


Am strabatut piata necontenind sa fiu uimit, desi eram mai mult contrariat ca despre Timisoara nu retinusem decat imaginea centrului orasului, cea dintre Catedrala Regelui Mihai si Teatru, toate legate de evenimentele din decembrie 1989, iar despre piata nu aveam nici cea mai mica stiinta.


Uimirea mi s-a topit in suparare, mi-au revenit in memorie si cazurile Brailei sau Iasului, alte orase incarcate de istorie, dar lasate in paragina. Cel putin in Braila mi se pare criminala indolenta autoritatilor referitoare la trecutul arhitectonic al orasului. Ce case au construit bogatii armatorii greci pe vremuri, ce palate...lasate toate astazi vraiste sau insuficient reabilitate...


Dar poate ca devine obositoare referinta continua la autoritati locale si agenda lor de activitati. Mai important mi se pare faptul ca in jurul nostru traieste o Romanie interesanta (si frumoasa) pe care ori nu o vedem ori nu stim sa o punem in valoare.

Cred ca suntem prea obositi cateodata si prea preocupati de prezent, de viitorul ce sta sa vina, oricum inca nu putem delimita clar initiativa sociala (individuala sau de grup) de umbra voluntariatului hei-rupist al propagandei comuniste.

Apreciaza: