vineri, 5 noiembrie 2010

Case pe viata

Mai zilele trecute îmi bătu la ușa un comis voiajor. Ma incita cu o propunere de vis: casa dorita la un preț ireal.
- Noi va dam casa pe care o doriți la orice preț!
- Cum adică la orice preț?
- Fiți atent aici (deschide un album cu planuri de case) alegeți-o pe care vreți și, nu uitați, o casa de a noastră va tine o viata întreagă!
- Mda, zic răsfoind albumul cu case. (Îmi căzură ochii pe o vila frumoasă, stil duplex și gradina. 500 metri pătrați "doar" 300.000 euro.) Chiar ca e un preț de vis, dar e visul vostru nu al meu!
- Vai de mine, se poate? Daca nu ma lăsați sa spun pana la capăt...Deci, firma noastră a preluat modelul celor de la Orange și acum va oferim case pe viata cu rate preferențiale!
- ... adică...?
- Adică, va place căsuța asta și nu aveți bani, nu-i nimic cumpărați alta la fel dar cu durata de viata si ratele "Azorel"!
- Azorel cățelul?
- Exact! La nici 130.000 va oferim aceiași casa dar cu o durata de viata cât a unui cățel...15 ani...
- 15 ani, deci...
- Va dați seama materialele sunt altele decât betonul armat de la prima oferta...este și beton, dar este și lemn, și bambus...răchită....
- De înțeles, desigur...(răsfoind catalogul din nou) Ia uite aici...vila din chirpici! Exista asa ceva?
- Bineînțeles! Este opțiunea "Coco"!
- Coco perușul, nu?
- Da!
- Si dacă vorbim de peruș, vorbim de vreo 5 ani acolo, nu!
- Bravo, ați înțeles filozofia noastră!

Am mai discutat câteva ore cu energicul comis voiajor (trecând prin toate opțiunile de case cu durate de viata variate: Helga-vaca=20 ani, Rica-cioara=10 ani, Cornel-țânțarul=6 luni și desigur Ghiță-porcul=1 an), am deschis si o sticla cu vin, l-am oprit si la masa. La final, mai mai ca ma convinsese sa cumpăr o replica a conacului Southworth din filmul Dallas. Era un chilipir epocal, la nici 500 euro puteam avea replica celebrului conac la scara 1:1, confecționat durabil din carton presat si inserții estetice de hârtie creponata! Era la opțiunea "Gigione-musca", adică o durata de viata de nici 40 de ore! Acum dacă tot se apropia ziua jumătății mele conjugale, m-am gândit sa-i ofer o noapte fierbinte în celebra locație. Dau sa scot banii când un telefon primit de comis-voiajor îmi spulbera cadoul.
Conacul fusese mistuit de flăcările unui chiștoc de țigare aruncat iresponsabil de către un muncitor. Mi-am reprimat o lacrima, l-am dat afara pe comis-voiajor si am deschis pe OTV.
Fusesem sus, ajunsesem jos și vroiam sa ma simt din nou superior semenilor mei. Ma uit la OTV. Îmi revin încet.

Apreciaza: