duminică, 6 ianuarie 2013

Un fleac

Moartea lui Sergiu Nicolaescu a resurcitat discutia despre valoare, geniu, moralitate etc, dobandite in comunism si perpetuate la nivel de mase populare in anii post revolutie. La fel ca si in cazul lui Adrian Paunescu (se pregatesc in vestiar CV Tudor, Dinu Sararu, Augustin Buzura etc), disparitia fizica a regizorului inginer a nascut valuri de discutii in contradictoriu. Bineinteles, aceste discutii au fost intretinute si de vivacea si guresa agitatie a televiziunilor, care obosite sa tot transmita de pe la portile spitalelor (raniti de petarde, intoxicatii alimentare, diferite grade de ebrietate) sau ambuteiajele de pe DN1, au gasit in disparitia marelui Artist (inclusiv gaselnita cu incinerarea!) ocazia de a se da in stamba mai mult decat era cazul (si crestrea ratingului, desigur).
Tonul aducerilor aminte despre raposat, si mai ales a operei sale a fost de la Oda desantata la cocina de porci, cu variatiuni alternante. Discutiile au fost spumoase mai ales intre semnatarii diferitelor panegirice. si anonimii forumisti (majoritatea fani declarati ai Maestrului). Cautati textele despre moartea lui Sergiu Nicolaescu ale lui Marcel Tolcea, Vlad Petreanu sau CTP. O sa vedeti ca discutia curge inspre 2 planuri, moral si artistic.
In cazul lui Sergiu Nicolescu, opera sa "peliculara" poate fi asemuita cu experienta traita de un novice onest. Spectatorul ante-89 al filmelor Maestrului poate fi inteles ca un tip, ce-si cumpara din putinii bani castigati prin munca, nu furt, un Iphone 5 chinezesc. El insa nu stie acest lucru. Da banii pe telefon si traieste cu credinta sincera ca ceea ce tine la ureche este produsul celebrului Steve Jobs. Vorbeste la el, ii incearca toate aplicatiile si dupa o vreme, nu este neaparat suparat, dar chiar nu intelege de ce toata omenirea e innebunita dupa Iphone, ca nici nu merg asa bine, nici nu se aud asa clar... Cam asa se intampla si cu spectatorul fan Nicolaescu. I-a placut comisarul Moldoovan, i-a placut Nea Marin, insa sigur nu a vazut Cainta, nici chiar  Si vrabia e pasare, desi, culmea, Maestrul fusese contemporan acelor filme, dar nu se lasase "ispitit" de asemenea scenarii. Lui mai dragi ii erau povestile cu elicele de nave...
Si poate, cariera lui  ar fi fost usor digerabila daca filmelel sale ar fi fost considerate un compromis, in vederea zamislirii unui film de genul Croaziera lui Danieluc sau Secvente a lui Tatos. Dar nu, filmele lui Nicolaescu au reprezentat doar maximum lui artistic.
In final, la disparitia lui, dupa atatea controverse stranse intr-o viata de artist si politician, sa-i acordam lui Nicolaescu cinstea de fi inventat in cinematografia romana rolul negativ. Personajul Lascarica ii apartine deopotriva lui ca si lui Gheorghe Dinica,desigur.

Niciun comentariu:

Apreciaza: