vineri, 26 aprilie 2013

Highlander

În avanpremierea megaconcertelor Marcel Pavel și Nuntă la Palat, ex-Dire Straits Sir Mark Knopfler a concertat în fața unei audiențe sold-out. Accesul în sală s-a făcut cu o oră înainte de concert, adică ora 19.00, evident la ora 20.10 încă mai soseau români întârziați, har Domnului sosise Ștefan Elvis Bănică jr și Marius Tucă Show, deci spectacolul putea să înceapă.
Cum a fost? Exact cum a spus și Mark Knopfler la un moment dat, ”Bine”. Omul a (în)cîntat 2 ore fix, cu 2 bisuri incluse, fără mulți timpi morți între piese și interacționare cu publicul. Clasicele ”Hello, how are you, it is ok, fell good, bla, bla” și muzică, decât muzică (sic). Desfășurarea spectacolului a fost cumva ”în buclă”, adică piese scoțiene și remember-uri Dire Straits. Personal îi acord un mare bravo pentru piesa Romeo & Juliet, superb moment, a eviscerat sala!
Totuși idea principală a acestor spectacole este una deosebită, și anume spectatorul român este aidoma unui sculat din comă, după jdemii de ani de vegetare în bezna comunismului. Majoritatea celor veniți la spectacol le răsunau în urechi, inimă, creier etc compilația Best of Dire Straits, nu mai că în fața lor performa un artist deplin, profesionist și talentat, și a cărui evoluție artistică urma o continuitate firească. Dire Straits era doar o etapă din viața sa, la fel cum Privateering Tour este o alta, firească. Îl ascultam și mă gândeam ce ar fi însemnat să fi dus și noi o viață firească, nu una sub umbra lui Ceaușescu și să ascultăm/vizionăm Led Zeppelin, Queen sau Pink Floyd la momentelor lor firești, de forță, de explozie! Îi vedem astăzi când sunt ok (și asta doar talentului și atitudinii lor profesioniste), dar anii trecuții peste ei au lăsat destule riduri.
Aseară (mai ales după Romeo & Juliet) îmi venea să fug la cimitirul Ghencea și să-i înfig un țăruș în inimă lui nea Nicu, ca la vampiri!
Un țăruș pentru Led Zeppelin, unul pentru Queen, unul pentru Pink Floyd....

Do not feed the animals

Atunci când te duci la zoo, pe majoritatea cuștiilor scrie cu litere mari ”Nu hrăniți animalele!”. Un astfel de anunț ar trebui să fie pus și pe bulevardele Bucureștiului. Un val de compasiune față de cei ce nu cuvântă pare a-i anima pe mulți dintre bucureșteni, astfel mulți dintre ei devarsă abundent peste balcon miliarde de firimituri de pâine pentru porumbei sau o multitudine de oscioare pentru cățeii și pisicile de pripas. Pot să înțeleg că mulți dintre ei sunt urmași ai deportaților lui Ceaușescu din cartierele aflate astăzi sub Casa Poporului, și sunt încă cutremurați de amintirea curții casei părintești, dar totuși....
Când văd Calea Moșilor tapetată cu pâine ca o avenuda braziliană după o noapte de carnaval, mă gândesc cu groază la ce s-ar fi întâmplat dacă Bucureștiul era la altitudinea lui Mexico City sau La Paz, și am fi avut pe lângă orice gospodărie și o escadrilă de condori. Bucureștenii mei atunci i-ar fi hrănit cu hoituri de cal sau ce naiba mănâncă acvilele astea?!
Probabil ar fi arătat Calea Moșilor ca New Orleans-ul după Katrina.
P.S. Dacă treceți pe bulevardul Magheru, fiți atenți la balconul de la etajul 4 al blocului de lângă biserica italiană (deasupra firmei Christian Tours). Poate aveți norocul meu și-l puteți surprinde pe un nene care super-dezinvolt curăță fundul de bucătărie, de firimituriile prânzului său gargatuesc direct în stradă. Elegant și frumos, ce dacă e bulevardul central al capitalei României...

miercuri, 24 aprilie 2013

DeAGOSTINI

”Prietenii” mei de la editura DeAgostini au comis-o din nou! În cel mai recent număr, dedicat Volgăi M24, celebră pe la noi ca mașină de serviciu la radio și televiziunea ceaușistă, cei de la editură își dezvoltă rubrica ”În acea perioadă...” cu niscai câteva amintiri din anul 1974.

Este amintită deschiderea lucrărilor la autostrada Baikal-Amursk, unde ”mii de voluntari romantici depuneau cereri pentru a participa la construcție
WTF!?!?!
Într-o țară care avea deja parcurși peste jumătate de secol de comunism sălbatic, se mai găseau romantici voluntari?! Probabil după mintea celor din redacția DeAgostini, în miile de gulaguri răspândite prin toată Siberia muriseră nu oameni nevinovați, ci romantici pur-sânge.
Lubianka sau Magadan ar trebui să fie numite Zone Romantice prin excelență și sărbătorite pe 14 februarie, de Saint Valentine's Day!

marți, 23 aprilie 2013

Cătă

După jdemii de zile de judecată, binecunoscutul Cătălin Voicu a primit 7 ani de pușcărie cu executare. Probabail dacă avea executați real cei 7 ani de acasa astazi ar fi fost un onest magazioner si nu un ex-senator român in pușcărie. Dar, deh...
Când am aflat această veste minunată, mi s-a speriat gândul! Deci, peste 20...30 de ani, nepoții mei vor trebui să învețe la școală pe lângă operele nepieritoare ale lui Adrian Năstase și scrierile pline de înțelepciune ale lui Cătălin Voicu! Și ca și cum nu ar fi îndeajuns, nefericiții mei nepoți vor citi conform programei școlare toate bibliotecile scrise la Jilava, Rahova sau Poarta Albă de nu mai puțin celebrii: Mihail Boldea, Codruț Sereș, SOV, George Copos, Mitică Dragomir, Relu Fenechiu etc, etc.
Desigur din această liste de lecturi obligatorii vor absenta Marian Vanghelie și Gigi Becali, care dat fiind inapetența congenitală pentru tainele scrisului sau a cititului, operele nepiritoare a celor doi vor fi înmagazinate pe suport electronic, ca audiobook.
Har Domnului, că nu a murit degeaba Ienăchiță Văcărescu:
”Urmașilor mei Văcărești,
Las vouă moștenire.
Creșterea limbii române,
Ș-a patriei cinstire!”

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Criminalistul

Astăzi, am ieşit din bloc cu nevasta mea, ca să mergem până la piaţă. Ieşim din scara blocului, coborâm cele câteva trepte de la intrare, admirăm soarele strălucitor de sâmbătă dimineaţa şi traversăm strada din faţa blocului nostru. În timp ce mergeam ne uităm în spate şi vedem o maşină de poliţie, Poliţia Birou Criminalistic, oprind în faţa blocului nostru. Curioşi, încetinim mersul şi ne uitam să vedem unde se duc cei doi care au coborât din maşină. La un moment dat, din scara blocului ies preşedintele de asociaţie şi un vecin mai nou. Cei doi poliţişti se opresc în faţa lor, unul dintre ei lasă jos impozanta valiză pe care o ducea, se salută şi vorbesc între ei.
Nevasta mea crede subit că în bloc a avut loc vreo crimă. Pune mâna pe telefon şi-l sună pe băiatul nostru, aflat singur acasă, să nu răspundă la uşă nimănui, deoarece a venit poliția şi sigur s-a întâmplat ceva rău. Mergeam în continuare înspre piaţă dar cu privirea întoarsă către grupul mixt din fața blocului. La un moment dat, toţi patru intră în bloc, inclusiv poliţistul cu geanta voluminoasă. Soţia mea a încheiat sfaturile telefonice adresate odraslei şi se gândeşte cu voce tare, "Te pomeneşti că a murit, Angela?!"
Angela este o vecină de pe palier cu noi, singură şi relativ ciudată (pensionată pe caz de boală de pe vremea lui nea Nicu). În fine, ajungem la piaţă, ne întoarcem şi la uşă, pe palier ne salută "moarta". Intrăm în casă şi râdem de supoziţiile noastre de mai devreme, dar curiozitatea rămâne. De ce a venit un echipaj de criminalistică în bloc?
Am aflat mai târziu. Vecinul ce-l nou era amic cu poliţistul cu valiza mare, şi-l chemase să-i facă nişte poze la un botez sau ceva similar.
Fusese doar un ciubuc amical.

O zi din viaţa Cristinei Ţopescu




BelVita

Departamentul Relaţii cu Publiculal firmei Belvita,anunţă cu indignare că produsul "Biscuit cu ovăz - Belcal" aflat pe piaţă la comercializare nu are nicio legătură cu firma Belvita, chiar dacă anumite suspiciunii pot fi acceptate până la un punct.

Când e vorba de calitate, noi suntem budişti de-a dreptul, BelVita e sacră!

luni, 15 aprilie 2013

Margareta de Fier

Dispariţia fizică a fostei Doamne de Fier şi pregătirea funerarilor naţionale agită societatea civilă britanică, renăscând teme de mult adormite. Ceea ce este super frumos, e "agitaţia" de convenienţă a lor noştri. Băsescu ţine să ne facă o confidenţă pe această tristă temă, Ponta aşişderea, nici el nu alege înţelepciunea tăcerii.
(sursa)
Ambii doi, şi câţi ca ei, nu au făcut altceva decât să releve a n-şpea mia oară diferenţele dintre civilizaţiile occidentale şi balcanic-orientale. În România lumii politice, femeia nu are dreptul la un semn de egalitate cu bărbatul, Omul. Ele sunt acceptate pe post de exponate în vitrina Partidului, iar când îşi marchează prea insistent terenul sunt împinse pe centura politicii sau anonimizate a la Mona Muscă. Astăzi, inclusiv după "milenii" de propagandă comunistă, femeile sunt egale bărbaţilor în orice meserie, dar mai puţin în politică. O româncă prim ministru sau preşedinte rămâne o glumă, nicicum o variantă politică.
Însă ceea ce este tragic în toate ecourile dispariţii importantului om politic britanic, este depărtarea uriaşă dintre modul de a face sau înţelege politica pe malurile Dâmboviţei faţă de ale Tamisei. Oare în anii ei de glorie, Băsescu stătea în port la Anvers şi răsfoia cu creionul în mână The Times? Ştie ce înseamnă economie de tip liberal keynesian? Sau poate ştie Antonescu? El e şi liberal şi istoric. Sau poate le-a explicat la amândoi Ponta, din ceea ce a înţeles el din discuţiile cu alde Tony Blair.
Prostii! Nici unul nu ştie nimic, au pretenţii de mari lideri, de dascăli ai poporului, dar mai departe de ecoul învăţământului de partid (PCR) nu s-au aventurat. Băsescu o avea model pe Thatcher când o ridica în slăvi pe fii-sa sau Udrea? Ponta domneşte candid peste un partid ce viermuieşte de Daciane sau Ecaterine (Andronescu) sau Gabriele (Firea)...
Dar greşeala nu este doar în atitudinea misogină a liderilor noştri politici, ci greşeala este încurajată şi de comportamentul domniţelor în cauză. Anastase, Turcan, Ştefănescu (secretara lui Dragnea) se ambiţionează să-şi descopere laturi ale personalităţii ce nu le avantajează defel. Dar ele nu renunţă, perseverează, conştiente fiind că pe de o parte electoratul e prost şi le votează, şi pe de altă parte peste ani lumea le va uita.
Mitzura Arghezi PRM
Ionela Prodan USL
   
 

miercuri, 10 aprilie 2013

Zoonews

Două ştiri despre interacţiunea om - animal sălbatic au zguduit societatea românească. Un leu de la Zoo Rădăuţi a atacat o tânără din SUA, iar un urs din Maramureş a atacat un tânăr localnic.
Mai jos redăm discuţia cu dl. Ionel Cucuveanu, director în direcţia Animale Zoofage, a Ministerului Mediului.
- Da, prea multe nu ar fi de spus, doar de subliniat câteva aspecte. Deci, în ceea ce priveşte atacul de la grădina din Rădăuţi, vreau să vă liniştesc, am vorbim cu dl. Ponta şi domnia Sa, la rândul Său, a vorbit la amabasada americană din Capitală, le-a explicat ce şi cum s-a întâmplat şi cei de acolo au zis că e ok, nu ne iau înapoi scutul de la Deveselu. Mai mult chiar, eu mi-am sunat un văr din Caracal, de al nevestii-mi, şi care deşi era deja beat, mi-a confirmat faptul că americanii nu au plecat din Deveselu, sunt toţi acolo. Pe de altă parte, lăsând de o parte iniţiativa juvenilă şi explicabilă a tinerei americance, trebuie subliniat faptul că leul din ecuaţie are un background istoric ciudat. El a fost achiziţionat pe persoană fizică în prima guvernare de tristă amintire Boc I, şi deoarece nici el ca ditamai leul nu putea suporta guvernarea sălbatică mai devreme pomenită, ei bine, cum necum, pe la vremea celei de-a doua guvernări Boc, leul a ajuns într-un asemenea hal fizic şi de imagine. încăt cei de la Rădăuţi l-au găsit şi cumpărat tocmai de la grădina botanică din Hârlău, unde săracul animal ajunsese de râsul vizitatoriilor, stând cât e ziua de mare pe post de  floare, mai exact, gura leului. Aşa ca anecdotă, multă vreme cei de la grădina zoologică Rădăuţi îl strigau Antirrhinum Majus, hai la masă! Aşa văzuseră ei că scria pe pancarta ce o avea agăţată de gât la Hârlău, şi au crezut că aşa îl cheamă. Noroc că ni s-a băgat internet şi surfând am aflat de denumirea latină a florii gura leului... Revenind, leul nostru nu putea să o atace pe turistă deoarece este aşa de slab că nici muşte nu poate prinde cu gură, başca e atât de fricos că până şi găinile în fugăreau prin cuşcă de-i mergeau fulgii, nu alta! Faptul că stă după gratii este pentru siguranţa sa, nu a vizitatorilor. Ţinând cont că pe plaiurile noastre, după cum se spune şi în Mioriţa, citez din memorie: "... câinii sunt mai bărbaţi...", ei bine, noi am băgat leul în cuşcă pentru siguranţa vieţii lui şi să nu fie sfâşiat de maidanezii din apropiere.
Pe de altă parte, legat de întâmplarea cu ursul care cică a atacat un golan, daţi-mi voie să vă spun câteva vorbe. Ursul din povestea noastră a văzut lumina zilei pe meleagurile unde acum 2000 de ani descăleca domnitorul Bogdan sau Menumorut, oricum un român verde, de-al nostru. Altfel, ursul nostru s-a născut pe vremea marelui om politic, domnul Năstase, fie-i numele lăudat. Din nefericire, viaţa lui a curs la fel de aiurea ca şi a noastră. Regimul Băsescu, de tristă amintire l-a dereglat psihic complet. Închipuiţi-vă, intra ursul în hibernare sub Băsescu şi se trezea cu speranţa că în primăvară va fi din nou libertate în ţărişoara noastră. Dar, vai, se trezea bietul, ca şi noi, tot sub dictatură. 2 mandate cap coadă ne-au înebunit pe noi, oamenii, darmite pe el, un animal sălbatic! Şi uite cum nitam, nisam, apare în pădure un golan care în loc să-l respecte după cum se cuvine, începe să râdă de el. Ce faci, Panda? Te sculaşi numai tu sau şi nen-tu Crin? Apropo, Căcărău vorbeşte în somn, ţi-a recitat din programa USL? Auzi, vezi să nu te ademenească pe canapeaua lui, că pe bezna din peşteră, mai, mai te confundă cu donşoara Lambru... Şi dă-i şi râzi. Apăi, sincer vă spun, dacă ursul nu-i dădeau una peste gura aia, săream eu şi-l plesneam, de nu se vedea! De aia am votat 7,4 milioane de români, ca să râdă de noi orice terchea berchea pdl-ist?! Auzi, Panda?

luni, 8 aprilie 2013

Un gând despre adolescenţă



Trebuie să recunosc că în general am o anumită sensibilitate la relaţia părinte-copil (adolescent), şi bineînţeles mereu mă văd pe mine, comportamentul meu, în dinamica relaţiei cu băiatul meu. Mi-aş dori să facă nu ştiu ce fapte de om deja matur, să nu mai fie "copil" în anumite situaţii, însă greşesc. Fiecare om îşi are propriul său ritm de dezvoltare, cunoaştere sau afirmare. Un părinte vrea binele urmaşului său, are aşteptări de a el, însă cred că mai corect este să-i ofere o educaţie prin propriul exemplu. Exemplul din viaţa de zi cu zi, felul său de a fi în toate situaţile existenţiale (supărare, bucurie etc).
Recent mi-a căzut sub ochi site-ul unui tânăr "înfiorător" de deschis la minte. Mi-au plăcut preocupările sale (încerca să-l corecteze respectuos pe Liiceanu despre nişte personaje din Kundera, repet scria cu foarte mult respect), însă din blogroll-ul lui răzbăteau umbrele unui amestec ciudat de link-uri către pagine religioase, un melange de ortodoxism şi bigotism religios.
Arhiva pe 10 ani a site-ul său reflecta activitatea pur intelectuală a unui tânăr de 18 ani, dar înclinaţia înspre ortodoxismul activist blura toată imaginea despre el. Primul gând a fost înspre băiatul meu, dacă mi-ar fi plăcut să ajungă la un asemenea nivel al preocupărilor intelectuale? Sincer, chiar dacă recunosc că nu-s un creştin practicant (nici ateu, desigur), nu mi-ar fi plăcut o astfel de imagine.
Mai bine cu minusurile şi plusurile alternante de acum.

Inainte si dupa comunisti

Cioran si Tutea, Berlin, inainte de comunisti
Petre Tutea, dupa comunisti
Maniu si Coposu, inainte de comunisti
Coposu, dupa comunisti
(sursa poze: webculturaceainaria-veche.blogspot)

vineri, 5 aprilie 2013

Mândru

EU NU AM CERUT SĂ FIU ROMÂN. AM AVUT NOROC!
(lozincă contemporană folosită intensiv pe Facebook)

joi, 4 aprilie 2013

99 de pete

Recent am auzit un stand-up comic de al nostru cum că lui i se pare mincinoasă reclama la nu ştiu ce detergent, care spună că şterge 99 de pete de pe haine, dar printre ele nu e şi sperma. Wow! Şi de aici a pornit o întreagă teorie asupra tragediei lui personale, vezi Doamne, chiloţii lui devin de neutilizat deoarece, egzact, El este un gheizăr de spermă, şi deci prin urmare, ce să mai vorbim....
Acuma, dacă mă iau după nebun, la o ejaculare banală, prăpăditul ăsta nu pierde pour eternite doar chiloţii sau cerceaful, dar strică şi pereţii cuibuilui de nebunii! Deci pentru un prăpădit de orgasm, un astfel de voinic jilăveşte pereţii până la cărămidă sau placa de beton, şi de aici încolo să te ţi mucegai, infiltraţii la vecini, etc. Odată cu mucegaiul apar cine ştie ce gângănii sau Sanepidul...Poate mai rău de atât, nu mai poţi vinde casa (dacă ai un astfel de gând, desigur), îi scade preţul mai grav decât dacă ai avea vecini ţigani romi.
Nu mai amintesc de cazul în care gheizărul nostru o ocheşte pe partenera de sex. Dacă-i gonflabilă e ok, ricoşează încărcătura pe pereţi (da, iar mucegai, ştim deja...), dar dacă e vie, e nasol. Se lasă cu urmări nefaste, cu mers la chirurgul estetician, la doctorul stomatolog, la oftalmolog (dacă e intelectuală, prietenii ştiu de ce....).
Da, sunt sigur că fabricanţii de detergent au omis cu bună ştiinţă cea de a 100 pată de curăţat, pentru a evita astfel această suită de nenoriciri în cascadă.

Rita

A trecut neobservată ştirea gestului creştinesc şi altruist al marei Rita Mureşan. În data de 1 aprilie s-a încheiat la Adjud săptămâna "Mari femei româneşti sau La umbra contemporanelor noastre", o manifestare dedicată celebrităţilor mioritice din tagma Oana Roman sau Rita Mureşan. Admiterea şi invitaţiile s-au făcut pe baza probei cântarului, astfel încât dna  Monica Tatoiu nu a fost acceptată şi în pofida vocalizelor acuzatoare a trebuit să se întoarcă în studiorile RTV şi să continue discuţia cu dl. J. Becali despre producţia de orez din Bangladeş sau muguri de creştinism în neoliticul superior. Revenind, manifestarea a fost sponsorizată de lanţul trofic de şaormerii Dristor şi întreprinderea textilă de paraşute Tohan din localitatea cu acelaşi nume. Suplinim prin această relatare anonimizarea impusă din răutate de televiziunile noastre de ştiri, informându-vă că la finalul manifestării, doamna Rita, binecunoscuta creatoare de modă, şi-a donat 2 rochii mini cu crenolină şi un pardesiu, toate creaţii proprii, orfelinatului de copiii din judeţ. Aceştia au fost excesiv de bucuroşi, deoarece astfel din materialul creaţiilor unicat s-au putut confecţiona 1302 feţe de pernă, 561 cearceafuri 1x2m, 426 cămăşi băieţi, 339 rochiţe cu anchior fetiţă, 10.331 batiste unisex şi 2 prelate uni pentru cele două microbuze TV din dotarea orfelinatului.
Mulţumim, Rita.

P.S. O ştire de ultimă oră ne informează că din resturile de la tăierea creaţiilor s-au umplut cele 138 de perne ale orfelinatului, cât şi cele 203 ale azilului de bătrâni din apropiere.

marți, 2 aprilie 2013

Divertis a murit, traiasca Distractis!

În pofida unei organizări deficitar spre proaste, în buna tradiție românească (pe bilet era trecută ora de acces, nu de începere a spectacolului! Parcă veneai la cina de Revelion...), spectacolul celor de la Distractis, ex-Divertis, a fost EXCEPȚIONAL!
Tot spectacolul nu a fost altceva decât o demonstrație în forță de profesionalism și bun simț, încă o dovadă că în societatea nostră viețuiesc două Românii. Una, obsecenă și fluturată ostentativ în toate mediile oficiale tv, audio sau ziare, și o a doua dicretă și  mascată într-un pseudo-underground prin astfel de ocazii.
Pe vremurile dinainte de 89 era o mândrie să pricepi șopârlițele de prin cărți, articole, piese de teatru sau fabule și poezii. Astăzi trebuie să răzbați prin stufărișul strident al informației de tip glamour-trash, pentru a ajunge la cei mai celebri anonimi ai show-ului românesc. Băieții de la Distractis au părăsit labirintul preponderent comercial din ultimii ani (l-au lăsat pe Tony Grecu să se Protv-izeze căt vrea de mult), și au revenit la statutul lor original, acela de ADEVĂRATA FORȚĂ DE OPOZIȚIE DIN ROMÂNIA!
Etichetările lor agățate de gâtul vârfurilor clasei politice contemporane și nu numai, transformă spectacolul într-o vizită prin muzeul Antipa. Adevăratele fețe ale comunistoizilor, pdlinozaurilor sau uslantozaurilor din vremurile scurse de la 1989 încoace se luminează brusc în hohotele și aplauzele spectatorilor.
Distractișii sunt înfiorători de buni!

P.S. Printre spectatori nu am recunoscut niciun cadru de răspundere de prin redacțiile uriașelor noastre televiziuni. Nu am văzut nici vreun consacrat al stand-up-ului. Păcat, ar fi avut ce învăța.

Apreciaza: