luni, 15 septembrie 2014

Balkanik

Anul trecut am aflat de festivalul Balkanik abia după ce trecuse, asta fiind de fapt o meteahnă a presei de entertainment românească, afli de o chestia abia după s-a petrecut evenimentul. Balkanik se vrea o stare de spirit "live", o redescoperire a unei atmosfere de confluenţă a două mari civilizaţii, cea occidentală şi cea orientală. Sârbii, bulgarii şi cu noi avem puncte comune în istoriile naţionale, şi multe pot fi traduse muzical sau culinar, însă toate sunt influenţate masiv de umbra marelui imperiu otoman.
Anii de după 1989 au diluat imaginea lumii balcanice, mai ales muzicale, o accentuată vulgarizare prin manelele difuzate eficient de alde Măruţă and Co. Balkanik cu acest fenomen se luptă şi-şi câştigă o bilă albă uriaşă pentru asta.
Altfel, am fost la prima seară şi am redescoperit lucrurile cunoscute:
1. publicul prezent este deja cucerit de fenomen, ştie de ce şi unde a venit;
2. indiferent de experienţa organizatorilor, nu există o logică în desfăşurarea evenimentului. Pauzele între artişti sunt lungi, nu există un fir "roşu" călăuzitor al evenimentului;
3. Co-participanţii la eveniment - meşteşugari, vânzători produse alimentare - părea debranşaţi de la miza evenimentului. Meşteşugarii erau nemulţumiţi de faptul că preţul de intrare (65 lei) devine prohibitiv pentru mulţi vizitatori, care astfel îşi vor drămui banii doar pentru clasica bere. Punctele de alimentaţie culinară (variată, turcească, românească, ungurească) se aflau în stăpânirea unor agenţi comerciali obosiţi şi ciufuţi de la primele momente ale deschiderii festivalului.
Dar, desigur, întâlnirea dintre artişti şi public este deplină şi salvatoare pentru scopul şi iniţiativa festivalului.

Apreciaza: