luni, 15 iunie 2015

Cronica de film

Leviatan.
Derulându-se la umbra ideii lui Thomas Hobbes, ce foloseşte acest termen pentru a desemna statul tot mai prezent în viaţa individului, filmul regizorului Andrei Zviangintsev curge unidirecțional și convingător.
Povestea filmului se petrece într-o Rusie contemporană, fluxul de imagini fiind binecunoscut cinefilului esteuropean, având pe alocuri chiar valențe de documentar. 
Intereant în film rămâne stilul oarecum dualist al tuturor personajelor. Fiecare personaj are personalitate de exprimare dublă, una puternică (ostentativă ca exprimare și falsă ca efect final) și o a doua, de eșec și înfrângere, teamă și dispariție. Personajele odată înfrânte de sistemul cu care se luptă, dispar (moarte, Moscova, pușcărie...). Scenariu rulează această matrice bipolararizantă asupra tuturor personajelor din film, fie ele personaje pozitive sau negative.
Filmul a fost un rasfățat al concursurilor internaționale, fiind nominalizat la Cannes sau Oscar.
7,5/10

De ce eu?
Filmul lui Tudor Giurgiu dezvoltă eficient un subiect românesc fierbinte, jonglează gracil cu plăcerea național-vinovată a scenaritei și ne furnizează un film închegat, cu o derulare firească și fără timpi morți, contemplativi-desuet proprii cinematografiei românești/europene.
Filmul convinge și câștigă pe două planuri: nu derulează o poveste pseudo-politică neverosimilă/anecdotică/falsă gen Ticăloșii lui Șerban Marinescu și doi, reușește să impună un (nou) actor talentat, Emilian Oprea.
7,5/10

Apreciaza: