Pepsi Coke

Ganduri vieneze

Pe 18 mai, orchestra lui Andre Rieu a susținut un concert la care am fost și eu. De ceva ani, Andre Rieu este un ”must” cultural. Bazându-se pe atracția fără de sfârșit a velsurilor vieneze, Andre Rieu stăpânește cu șarm și talent zona indefinibilă dintre muzica cultă, simfonică și miștocăreala acceptatî și așteptatî de vulg. Spectacolele sale sunt un amestec exuberant de virtuozitate și umor. Umor făcut de intelectuali, ceva în genul atracției populare a lui Andrei Pleșu, de exemplu. Nici acest acest spectacol de la Viena nu a făcut excepție. Ancorat puternic într-o vână anglo-saxonă, sala fiind plină de austrieci, nemți, englezi sau elvețieni (dar și români, bineînțeles. De fapt, la plecare, în părculețul din fața sălii de spectacol Stadthalle, se vorbea numai românește.), spectacolul a baleiat între bucăți muzicale facile, canțonete și alte pop-isme, până la Carmina Burana sau bucăți din Verdi (cu o Kimmy Skota, de vis). La fel ca și în cazul celor de la Il Divo, rămâne de apreciat soluția aleasă de mixare a virtuozității artistice (un nivel ridicat de iosifsava-ism cultural) și ”entertainment” de inspirație a la circul Krately.

Odată cu spectacolul am hoinărit și prin Viena, încercâd să fac o comparație cu Viena 2012. Să zicem că poate Mariahilfestrasse mi s-a părut mai murdară, dar mult mai mirat am fosat de afluența asiaticilor. Încă mai sunt austrieci, dar arabii și asiaticii (mai puțin chinezi, cât cei din Singapore, Bangladesh) sunt din ce în ce mai prezenți. Am auzit că turcii în Germania sunt majoritari, dar aici mai e de așteptat (nu mult timp...). Privind la înșiruirea aproape normală de tonete cu șnițel, șaorma și supă cu tăieței, mi-am dat seama că noi încă suntem departe de o asemenea situație. Dacă printre vecini mai avem turci, arabi sau chinezi, pe care-i acceptăm cu curiozitate, la locul de muncă încâ suntem majoritari. Sunt curios copiii noștri cum vor reacționa când își vor disputa locul de muncă în competiție cu cine știe ce arabi, chinezi....

La plecare din Viena, am avut coleg de avion pe ministrul de finanțe Varujan Vosganian. M-a mirat modestia sa, un ministru USL a stat la clasa economy cu poporul, cum ar veni vorba. Tot drumul a citit ziare în limba italiană sau a rectificat nu știu ce texte pe un laptop. Tocmai terminasem de citit carte sa, ”Cartea Șoaptelor” și ki-ar fi plăcut să o am la mine și să-i cer un autograf. Cartea este un omagiu adus armeniilor în general, și bunicilor săi, în particular. Scrisă într-o notă captivantăp de genul povestirilor celor 1001 de nopți, cartea cucerește la fiecare pagină. Pe de altă parte, istoria armenilor este puțin cunoscută în România, sau cel puțin eu nu o cunoșteam la un așa nivel de detaliu. În România se discută excesiv de minoritățile maghiare și evereiești, parțial de sași. Romii sunt amestecați cu majoritarii în funcție de povestitor...
Epopea armenilor, luptelor cu turcii și bolșevicii nu au fost niciodată subiect de discuție în România post decembristă, și în niciun caz în cea ante decembristă. Rămâne meritul scriitorului V. Vosganian că a reușit să redea convingător tragediile îndurate de armeni, și poate cine țtie, din faima scriitorului, ceva praf de stele s-o presăra și peste ministru și omul politic V. Varujan.
El cică ar fi om politic de dreapta, într-un guvern stângist. Prostii, desigur....

Olăroisme

În toată nebunia asta cu arestarea lui Gigi Becali, noi fațete ale colapsului moral în care se afundă societatea românească sclipesc din mocirla cotidiană. Alstfel, penultimul uriaș antrenor al echipei de fotbal Steaua București, C. Olăroiu, a găsit de cuviință să se maimuțărească întru sprijinirea lui Jiji, susținând un gest de solidaritate cu acesta. Această solidaritate nu are nimic înălțător, nefiind altceva decât un act gratuit de imagine și o dovadă vie a falsității lumii românești de astăzi.
Astfel de gesturi de solidaritate trebuiau făcute până în 89, sau dacă înainte alde Cosmin era prea micuț putea foarte bine să le arboreze în timpul dictaturilor lui Iliescu sau Năstase. Astăzi, toate gesturile în susținerea lui Jiji (vezi cazurile MM, Lăcătuș sau Chipciu) nu sunt altceva decât acte mincinoase cosmetizate, umbre ale unui ventriloc politically correctness.
Așa cum în anii 80, verzi sau Greenpeace era porecliți pepeni, verzi pe afară, roșii pe dinauntru, tot așa și astăzi societatea românească pedalează haotic printre concepte majore, general uman acceptate, dar prost traduse în limba dâmbovițeană.

Cenzurat!

Mă uitam zilele trecute la emisiunea ”Cenzurat!” de la Look Tv. Emisiunea este de umor, gândită și realizată de 4 ardeleni tineri. Fără să-mi dau seama, din regățean m-am transformat în ardelean. Zice unul către altul: bă, cică toate femeile sunt sunt programate să fie lesbiene, adică astea normale sunt de fapt stricate! Atunci, spune celălalt, trebuie să le supunem unei transformări. Și apare al treilea care spune că pentru transformare e nevoie de ciocan!
Eu ascult vorbele lor și aștept și altă poantă decât aia cu femeile normale care sunt de fapt stricate. Trec câteva secunde și încep să râd ca un nebun, nu de poanta cum că pentru transformarea femeilor din lesbiene în heterosexuale ar fi nevoie de ”ciocan”, ci pentru faptul că ascultând glume spuse de ardeleni, eu devenisem un spectator ardelean!

A sunat clopoțelul!

ȘOC!
Aceste sunt primele imagini din celula lui Gigi de la Pușcăria Carandiru-Rahova.
Sursa noastră, de sub giulgiul confidențialității, ne-a informat că deja conducerea pușcăriei a început angajarea câtorva cadre didactice cu experiență.
Cu experiență acumulată la școlile ajutătoare, experiență necesară în vederea alfabetizării martirului Gigi, dar și în perspectivă a grupului Investihoților din Fotbal (Giovani, Borcea, MM etc).

GSP și Duo Andreea M. B. jr.

SOC! 

Ahtiați să dea două știri cu Zâna Andreea, adică dublu decât concurența, cei de la GSP au născocit prostia următoare! 

Bravo, Tolo, halal profesionalism!

Radler

Recent panoplia ofertelor de bere din România s-a înmulţit cu un nou sortiment, berea cu lămâie! După berea fără alcool, berarii noştri şi de aiurea s-au gândit ei că n-ar strica şi o astfel de poşircă, bere. Probabil că în viitorul apropiat o să apară şi berea cu ghimbir, pardon, a apărut deja! Atunci berea cu mici, şi la zile mari primarii să îmbete electoratul cu navete de mici la propriu! Pe urmă o să apară şi berea cu tort şi o să stingem lumânările, suflând în sticle!

Sau probabil că toate inovaţiile astea sunt făcute în spiritul ideii care a stat la baza creări prezervativului cu arome. Adică să câştige noi adepţi (ăia mai pudibonzi în ale alcoolului), să pună clientul, cum ar veni, gura pe gâtul sticlei!
Se răsucesc în mormânt moş Tuborg sau tanti Stela Artois, când aud de astfel de inovaţii! Brrr!

100% blind date