Corporația națională

Odată cu cea de a două gripă contactată pe anul acesta, am descoperit o situație mai puțin bănuită, și anume, existența unui sindrom Stockholm la nivel de relație angajat-patron. Am cerut conducerii superior ierarhice din firma unde lucrez să fim consultați de către doctorița de medicina muncii, deoarece într-o perioadă scurtă aproape jumătate dintr noi stătusem acasă cel puțin o zi. Cu chiu cu vai, directorul patron al firmei este de acord să o plătească pe doctorița cu care avea contract doar pentru medicina muncii, să vină și să ne facă un consult banal, dar edificator.
Surpriză! Colegii mei au dezvoltat subit un sindrom Stockholm vizavi de figura de Pater Familias a patronului și au refuzat consultul. Au inventat tot soiul de scuze,inclusiv spiritul economic pentru binele firmei, și au tușit și behăit în continuare, dar consultul nu l-au acceptat.
Există mereu o graniță subțire întreținută de companii prin care angajatul este îndemnat să lase de la el, să sară elîn ajutorul firmei, chiar dacă la nivel superior lucrurile se dezvoltă de multe ori într-o direcție dictatorială aproape. În toate firmele având ca figură centrală un patron popular, un pater familias, lucrurile se desfășoară mereu pe o graniță a unui tot mai întins non mans land. Vii la serviciu sâmbăta, poate și duminica, stai peste program benevol până la 10 ore de muncă pe zi, și toate acestea în linia unei normalități asumate. Dar altfel, la orice moment de cotitură, toate sacrificiile astea se uită și ți se înșurubează un șut în popou fără supărare (nu e nimic personal, rămânem prieteni).
Da, viața e nașpa de multe ori, iar cei de seama ta nu-și dau seama de asta mereu.

Channel 4 si rumânii

 Documentarul britanic ”Vin românii” a isterizat destui compatrioți, setoși de altfel după astfel de jocuri naționaliste cu iz patriotic.  Discuția se poartă ca de obicei în jurul parapsihozei existențiale: romii sunt români sau români sunt romi?
De cel puțin 25 de ani acuzăm fără încetare occidentul decadent că nu ne înțelege. Noi, românii, ne-am luptat acum 1000 de ani cu liftele păgâne, aici la malul Dunării, pentru ca ei, astăzi, să aibă castele, catedrale, autostrăzi și câte și mai câte altele.
Noi, românii. Din fericire problema de înțelegere nu este la ei, ci tot la noi. Suntem scandalizați de documentarele lor, dar aici, acasă, cele mai de succes emisiuni TV sunt cu și despre romi, varianta discriminare pozitivă!
De ani de zile, madam Gherghe și musiu Măruță fac emisiuni de succes numai pe această temă. Bașca alde Teo a mâncat și încă mănâncă o pâine albă tot din astfel de teme.
Nu am auzit să fi existat vreo emisiune cu vreun român altruist, unul de care să fim mândrii că suntem români (de ex. vreun student olimpic). Tot la fel nu am auzit să se fi format brigăzi ale indignării naționale și care din când în când să picheteze sediile Protv sau Antena 1.
Probabil că acasă români nu se uită la țigănismele lui Măruță/Gherghe, ei se uită doar pe Channel 4. Chestie de stil și educație....

Udrea si moralitatea inconjuratoare

Panini stikers

In urma succesului cu seria de fotbal romanesc, Liga I, cei de la Panini au in pregatire un nou succes, seria Liga I de la D.N.A.